Anotimpuri şi război

Pe banca vieţii ceaţa flotantă a Verii se aşează în aşteptarea supraeului Toamnei.

Banca are exuvii...războiul, pacea, armonia, primele doua fiind precum alb şi negru. Din miezul junglei adolescentine o tobă îşi trimite semnalele...supraeul Toamnei a sosit. Vara cu paloarea ei semeaţă înfruntă înfăţişarea întunecată a Toamnei.

Un zbucium neplăcut sfâşie sufletul pădurii. Cuvintele ambelor anotimpuri zugrăvesc în culori frumoase lupta ce urmează. Vântul gemea dogorâtor, iar norii groşi s+au adunat prevestind o furtună cumplită. Amintirile dintre cele două războinice sunt ameţitor de profunde şi prinse în plasă. În plasă se agaţă doar fantomele trecutului, imagini vechi, zgomote, voci, rumori, parfumuri, invizibile forme presimţite. Amintirile lor le sug forţele precum vampirii vechi care nu vor să moară. Pentru a pătrunde mai bine în atmosfera scântâietoare dintre Toamnă şi Vară, trebuie să geometrizezi vidul sălbatic. Ceaţa flotantă a Verii multiple, împreună cu supraeul Toamnei care este un copil puternic, impasibil si feroce sunt obsedate de o nevinovăţie difuză, iar furia sporeşte această ură şi evidenţiază vinovăţia ascunsă în abisul sufletului lor.

Singura materie în care găseşti în această clipă pace, armonie şi lumină este mediul înconjurător. O mare liniştită, neagră, insonoră, un întuneric interior în care se iţeau şi dispăreau cercuri roşii sau verzi fosforescente, aceasta este descrierea spiritelor celor două războinice. Mediul pacifist pare să părăsească întru totul zona crepusculară dintre calm şi agitaţie, dintre pace şi război.

În ritmuri spiralate cele două anotimpuri îşi trimit hibrizi urâţi, abstracţi meniţi să înceapă războiul. Vântului vestitor de furtună îi flutură un zâmbet amar pe buze. Ştia că această clipă va veni, însă nu ştia că această clipă va apărea acum, subit. Mişcări calme, pline de forţă şi freamăt legănat de borea nopţii...ce privelişte încântătoare pentru cineva care speră să vadă întreg pământul scufundat într-o mare rece de întuneric !

Fagii bătrâni îşi aruncă chemarea departe, oare pe cine cheamă? Într-un mod telepatic, soarele păcii apare împrăştiind nori groşi, fugărind vântul rău, aprinzând cerul, eliberând pădurea din lanţurile somnului de plumb, care au fost aruncate de vraja Toamnei.

Înfăţişarea întunecată a copilului puternic, impasibil şi feroce s-a topit în paloarea semeaţă şi blândă a Verii. În sertarele trecutului, Vara a pune bucuroasă armele contra Toamnei, iar acum în atmosfera domină armonia şi pacea!