Din mare ieşea un zeu măreţ ,un soare roşu,mare,rotund ,care emană forţă şi dă certitudine existenţei...o nouă zi incepe triumfătoare.
Culori calme şi dulci îmi fură inima şi mi-o poartă în spinarea pescăruşilor albi precum spuma laptelui. Albastrul şters al orizontului îmi inundă ochii de frumuseţe. Zgomotul ritmic al valurilor spumegânde îmi gâdila auzul.Valurile au început sa aibă reflexe de culori,cerul se cerne in zeci de nuanţe strălucitoare.Razele difuze şi ludice se prind de părul meu,o paloare semeaţă observ pe chipul Astrului,un zâmbet imprimat pe buzele mele.Deschid braţele de parcă aş vrea să cuprind întreg oceanul şi zeul Soare.
...marea mi-a dat întotdeauna un sentiment profund de libertate şi nostalgia necuprinsului...
Vântul îmi leagănă întreg corpul în ritmuri spiralate dorind să danseze cu el ,cu întreaga mea fiinţă sub privirile gingaşe ale puilor de pescaruşi ,pe culorile vii reflectate de marea etern albastră,pe melodia valurilor spumegânde.Marea e liniştită ,la fel si sufletul meu.
Urc pe o stâncă şi privesc ... privesc cum cetele de îngeri se joacă în apa pură , cum delfinii în grupuri saltă peste valuri şi străbat marea catifelată precum puful unui pui golaş de pescăruş.Îmi întorc privirea şi o aţintesc asupra unor grupuri de copii care fac castele de nisip..copilăria e prezentă în sufletul lor aşa cum ar trebui să fie prezentă în sulfetul oricărui om.
Sulfetul meu marin e calm,e liniştit.În jurul meu este pace,este linişte ,este lumină şi speranţă...
Soarele amurgea ...
În curând pe cerul violaceu străluceşte o stea, Luceafărul blând care poate fi văzut din orice colţ de lume ,orice unghi.Umezeala nopţii se întinde pretutindeni asemenea unui val lipicios.Cobor din vârful stâncii,mă aşez pe nisip, închid ochii şi adorm în valsul mării...