O, Doamne! Pe celuloidul mintii mele sunt imprimate imagini ...acele imagini se numesc amintiri.
O poarta de opal sta sub semnul magic al copilariei unde figura armoniei este nelipsita. Jocul constituie si el o dimensiune importanta, datorita lui am vazut orizontul din toate unghiurile posibile. Imi amintesc cum imitam ,,botul de urs” atunci cand primeam o papusa cu “pielea” rozalie. Nu doream o papusa, ci o masinuta super-rapida cu care puteam sa incurc planurile adultilor in domeniul deplasarii. Imi mai amintesc si cum zburdam campul plin de flori multicolore. Mireasma lor imi strabate abisul sufletului si ma teleporteaza pe puful alb al unui nor ascet. Gheturi eterne stau sub semnul intrebarii.
Acum calc pe o treapta a vietii...adolescenta. Figura solidaritatii fratesti se evidentiaza prin aparitia unei fetite cu chip gingas, nasuc mic si cafeniu si bucle de un negru intens. Daca la inceputul inceputurilor exersam vazutul orizontului din toate unghiurile posibile, ei bine, acum simt si inteleg pana si cea mai mica unda de lumina rasarita din orizont. Daca inainte lucrurile erau partial sau total abstruse, acum adolescenta fiind vad in fiecare lucru abstrus o anumita logica si claritate a modului cum decurge in cele mai mici detalii, viata. Acum inteleg si simt pulsatia vietii in mine.Imi place si o traiesc...pofta de a ma juca, pofta de a fii adolescent, dorinta de viata creste cu zilele care trec. Nici nu ma gandesc la momentul cand voi vedea ecranul final al vietii. Amintiriile te paralizeaza dulce, te sug ca vampirii vechi care nu vor sa moara...
Clipele fericite ne sorb in ele asa cum ne capteaza oglinzile imaginea, le traim intens, iar amintirea lor ne strajuieste existenta, chiar daca suntem fiinte efemere...
.jpg)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu