Fantasma
Dincolo de dealuri, pe munti, in padurea de argint o fantasma multicolora isi face aparitia. Oare cine e?
Mainile usor arcuite cu degete subtiri,fosnind,parca ar fi din frunzele uscate, care dansau in aer, in timp ce copacii isi lepadau podoaba verde.Glasul fantasmei este ciripitul unui pui golas de ciocarlie care a invatat tainele zborului de la batrana ciocarlie , nerabdatoare sa respire parfumul oceanic si sa-si deschida aripile spre un nou orizont.In umbra departarii vedem cum florile se inchina fantasmei, acoperita parca cu un voal de ploaie si raze solare mincinoase.
Oare cine e dincolo de acest voal ,acest acoperamant multicolor,caruia florile i se-nchina?
Padurea canta imnul cerului albastru imprastiind in aerul inmiresmat o pudra aurie de curiozitate.E toamna care se iveste pasind pe un covor de nuferi galbeni si strapunge sufletul soarelui cu o simpla privire blanda,parca topindu-l pe marele rosiatic.Toamna privind peste dealuri ,vai si sesuri acopera pamantul cu podoabe bogate devenind precum un demiurg capabil sa transforme tot ce-l inconjoara.E doar in trecere si e pregatita sa infrunte nemilosul timp al carui pas fatal ucide clipele ramase falnicilor arbori.Cu pasi repezi ea reuseste sa treaca pe la casele micilor necuvantatoare spunandu-le cate o vorba si servind din parfumul delicat al Toamnei si totodata si mie...
E timpul ca Toamna sa se odihneasca dupa lunga calatorie.O pulbere cenusie se cerne la orizont prin luminisurile padurii,iar fantasma canta un cantec de leagan adormind si ea intr-un final, pe asternuturile de stuf...
Mainile usor arcuite cu degete subtiri,fosnind,parca ar fi din frunzele uscate, care dansau in aer, in timp ce copacii isi lepadau podoaba verde.Glasul fantasmei este ciripitul unui pui golas de ciocarlie care a invatat tainele zborului de la batrana ciocarlie , nerabdatoare sa respire parfumul oceanic si sa-si deschida aripile spre un nou orizont.In umbra departarii vedem cum florile se inchina fantasmei, acoperita parca cu un voal de ploaie si raze solare mincinoase.
Oare cine e dincolo de acest voal ,acest acoperamant multicolor,caruia florile i se-nchina?
Padurea canta imnul cerului albastru imprastiind in aerul inmiresmat o pudra aurie de curiozitate.E toamna care se iveste pasind pe un covor de nuferi galbeni si strapunge sufletul soarelui cu o simpla privire blanda,parca topindu-l pe marele rosiatic.Toamna privind peste dealuri ,vai si sesuri acopera pamantul cu podoabe bogate devenind precum un demiurg capabil sa transforme tot ce-l inconjoara.E doar in trecere si e pregatita sa infrunte nemilosul timp al carui pas fatal ucide clipele ramase falnicilor arbori.Cu pasi repezi ea reuseste sa treaca pe la casele micilor necuvantatoare spunandu-le cate o vorba si servind din parfumul delicat al Toamnei si totodata si mie...
E timpul ca Toamna sa se odihneasca dupa lunga calatorie.O pulbere cenusie se cerne la orizont prin luminisurile padurii,iar fantasma canta un cantec de leagan adormind si ea intr-un final, pe asternuturile de stuf...
.jpg)
1 comentarii:
Imi place mult fotografia ta. Este minunata!
In imaginatia ta, natura pare fermecata. Probabil ca ceea ce iti ofera realitate, in majoritatea cazurilor, te face sa suferi.
-Hai sa mutam natura din poveste in realitate!
Trimiteți un comentariu